Conform prevederilor art. 9 (2) din Legea cu privire la societățile cu răspundere limitată nr. 135 din 14 iunie 2007 asociații nu răspund pentru obligațiile societății. Or, din momentul înregistrării de stat, persoana juridică se consideră constituită și dobîndește personalitate juridică.

Însă, o excepție de la această regulă generală este instituită de Legea Insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, care statuează că dacă în cadrul procesului sânt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă  apariția  stării  de  insolvabilitate  a  debitorului,  la  cererea lichidatorului  instanţa  de  insolvabilitate  poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de membrii organelor  lui  de  conducere  şi/sau  de  supraveghere,  precum  şi  de  orice  altă persoană,  care  i-au  cauzat  insolvabilitatea.

Drept acțiuni ale membrilor organelor care au putut cauza insolvabilitatea debitorului sunt considerate următoarele:

1. folosirea bunurilor sau creditelor debitorului în interes personal;
2. desfăşurarea unei activităţi comerciale în interes personal sub acoperirea debitorului;
3. majorarea fictivă a pasivelor debitorului şi/sau deturnarea (ascunderea) unei părţi din activul debitorului;
4. procurarea de fonduri pentru debitor la preţuri exagerate;
5. ţinerea unei contabilităţi fictive sau contrare prevederilor legii, precum şi contribuirea la dispariţia documentelor contabile, a documentelor de constituire;
6. dispunerea continuării unei activităţi a debitorului care îl duce în mod vădit la incapacitate de plată;
7. dispunerea, în luna precedentă încetării plăţilor, de a se plăti cu preferinţă unui creditor în dauna celorlalţi creditori;
8. nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform prevederilor art. 14;
9. comiterea altor acţiuni care au adus daune proprietăţii debitorului.

Cine sunt membrii organelor de conducere a debitorului?

Art. 247 din Legea Insolvabilității 149 din 29 iunie 2012 statuează că membrii organelor de conducere a debitorului pot fi următoarele:

1. debitorul persoană fizică ce desfăşoară activitate individuală de întreprinzător;
2. fondatorul întreprinderii individuale sau al gospodăriei ţărăneşti (de fermier);
3. administratorii societăţilor comerciale;
4. membrii organelor executive;
5. membrii consiliilor de supraveghere (de observatori);
6. lichidatorii şi membrii comisiilor de lichidare;
7. contabilii;

Totodată, atenționăm că răspunderea membrilor organelor de conducere poate fi imputată persoanelor care dețineau funcțiile respective la data intentării procesului de insolvabilitate sau persoanelor care au deținut aceste funcții pe parcursul ultimelor 24 de luni anterioare intentării procesului.

Termenul de prescripție a acțiunii privind angajarea răspunderii subsidiare

Potrivit prevederilor art. 248  (5)  din  Legea  nr.  149  din  29 iunie 2012,  acțiunea  privind  angajarea  răspunderii  membrilor organelor  de  conducere  şi/sau  de  supraveghere  a  debitorului,  se  prescrie  în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia să fie cunoscută persoana care a cauzat starea de insolvabilitate, dar nu mai devreme de 2 ani de  la data hotărârii de intentare a procedurii de insolvabilitate, norma dată instituind termene de  prescripție  cu privire la obiectul cererii şi, respectiv, modalitatea de  calcul a începutului curgerii termenului de prescripție extinctivă.

Articolul 272 Codul civil statuează că, termenul de prescripție extinctivă începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, iar dreptul la acțiune se naște la data când persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului.

În asemenea condiții, urmează de înțeles că termenul de 3 ani stabilit pentru depunerea cererii  de  angajare  a  răspunderii  speciale  nu  poate  începe  a  curge decât  după  intentarea  procesului  de  insolvabilitate,  iar  termenul  de  2  ani reglementat de  aceeași  normă este prevăzut pentru calculul limitelor temporale în  care  au  fost  comise  acțiunile  enumerate  la   (1)  al  art.  248,  anterior intentării procesului de insolvabilitate.

Astfel, în vederea tragerii la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere ale debitorului nominalizați la art. 247 din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, acțiunile culpabile prevăzute în alin. (1) art. 248 din aceeași Lege, trebuie să fi fost comise de către aceștia cu cel mult 2 ani înainte de intentarea procesului de insolvabilitate în privința debitorului. Totodată, cererea cu privire la atragerea persoanelor în cauză la răspundere poate fi depusă după intentarea procedurii de insolvabilitate în termen de 3 ani de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să fie cunoscut faptul că dânșii au cauzat starea de insolvabilitate.

Potrivit practicii constante a Curții Supreme de Justiție, reiterată și în cauza civilă nr. nr.2ri-76/16 http://jurisprudenta.csj.md/search_col_civil.php?id=26454, altă interpretare decât cea invocată supra nu se acceptată, deoarece termenul de 2 ani este aplicabil în privința persoanelor cărora le poate fi incriminată starea de insolvabilitate a debitorului exclusiv referitor la perioada anterioară  insolvabilității  în care s-au produs  acțiunile  ce au  condiționat-o. Or, odată  cu  intentarea  insolvenței,  membrii  organelor  de conducere sunt înlăturați de la administrarea şi gestionarea debitorului, ei ne mai având posibilitate să comită careva  acțiuni  ce ar afecta negativ starea financiară a acestuia.