Odată adoptarea, iar în special după intrarea în vigoare a Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, termenul de poprire a revenit în uzul practicienilor, mai ales în rândurile administratorilor insolvabilităţii şi judecătorilor din cadrul Curţilor de Apel.

Instituția validării popririi este reglementată de art. 126 al Legii Insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 și constituie o procedură specifică prin care administratorul insolvabilității/lichidatorul urmărește bunurile sau sumele  datorate debitorului de către o a treia persoană.

Administratorul insolvabilităţii este persoana desemnată în condiţiile legii insolvabilităţii cu împuterniciri de supraveghere şi/sau administrare a debitorului în perioada de observaţie, în procesul de insolvabilitate şi/sau pe durata restructurării în conformitate cu competenţele stabilite de legea respectivă.

Conform art. 126 (1) al Legii Insolvbilității 149/2012 sînt supuse urmăririi silite prin poprire mijloacele băneşti în numerar şi fără numerar, în monedă naţională şi în valută străină, titlurile de valoare, alte bunuri mobile incorporale care sînt datorate debitorului ori sînt deţinute în numele său de un terţ sau pe care acesta din urma i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.

Poprirea se înfiinţează prin somaţie a administratorului insolvabilităţii/ lichidatorului şi se comunică terţului menţionat la alin. (1) împreună cu o copie certificată de pe hotărîrea de intentare a procedurii de insolvabilitate/faliment asupra debitorului.

Așadar, prin înfiinţarea popririi sau prin validarea acesteia, se naşte un nou raport juridic obligaţional, prin care terţul poprit este urmărit în mod direct către administratorul insolvabilităţii, fiind obligat la plata sumele datorate creditorului său (debitorul poprit), însă numai în limita necesară acoperirii creanţei creditorului popritor.

Dacă din probele administrate rezultă că terţul poprit îi datorează sume de bani debitorului insolvabil, instanţa de insolvabilitate va adopta o hotărîre de validare a popririi, prin care va încasa de la terţul poprit suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va decide desfiinţarea popririi.

În aceast ordine de idei, este de menționat că instituția validării poprii poate fi aplicată doar la urmărirea creanțelor certe și exigibile, logica pentru care cererea de validare a poprii poate fi doar admisă integral sau respinsă, nefiind posibilă admiterea parțială a cererii de validare a popririi.