Curtea de Apel Chișinău a examinat și a admis recursul depus împotriva încheierii Judecătoriei Chișinău sediul Central prin care instanța de insolvabilitate, din oficiu, a destituit lichidatorul, invocînd asupra încălcarii sistematice de către acesta a obligațiilor stabilite de Legea insolvabilității 149/2012.

Curtea a reținut ca fiind eronată constatarea instanței de insolvabilitate precum că lichidatorul nu a respectat atribuțiile ce-i revin conform Legii insolvabilității, or, presupusele încălcări stabilite de instanță, și anume: nenotificarea unui creditor despre intentarea procesului de insolvabilitate, chiar dacă acesta este cunoscut, prezentarea cu întârziere de 2 zile a tabelului definitiv al creanțelor pentru ședința specială de validare, nenotificarea pretinsului creditor despre neadmiterea spre validare a creanței înaintate, neadmiterea spre validare a creanței confirmate printr-un titlu executoriu, neprezentarea în termen a tabelului creanțelor pentru unii creditori și neefectuarea inventarului masei debitoare, nu pot servi drept temei pentru aplicarea unei măsuri de sancționare atât de drastice, cum ar fi destituirea acestuia din funcția de lichidator.

Curtea a notat că încălcarea obligațiilor de serviciu a lichidatorului ca temei de destituire a acestuia, urmează să fie de o natură, astfel, încît să fie asigurată proporționalitatea dintre interesele creditorilor și gravitatea încălcărilor care împiedică în continuare exercitarea administrării debitorului.

Curtea a mai subliniat că interesele creditorilor în procedura de insolvabilitate sunt asigurate de Adunarea creditorilor, sau Comitetul creditorilor care supraveghează activitatea debitorului. Prin urmare la examinarea chestiunii privind destituirea din oficiu a lichidatorului, instanța de insolvabilitate urma să solicite poziția acestora vis-a-vis de respectarea atribuțiilor de serviciu de către lichidator, deoarece Adunarea creditorilor și Comitetul creditorilor sunt organele de conducere a societății insolvabile. Astfel, atunci cînd se invocă nerespectarea de către lichidator a atribuțiilor sale manageriale, este imperios necesar de a solicita opinia Adunării creditorilor și/sau Comitetului creditorilor, or instanța de insolvabilitate nu este în drept să examineze oportunitatea deciziilor manageriale ale lichidatorului.

Curtea a observat că încălcarea atribuțiilor încălcarea de către lichidator a atribuţiilor de serviciu prevăzute de lege urmează să se soldeze cu prejudicii cauzate societăţii insolvabile şi să întrunească elementele constitutive ale răspunderii parimoniale, probate prin rapoarte financiare, hotărârile Adunării creditorilor, or destituirea lichidatorului din funcţie din cauza unor încălcări formale nu poate fi o măsură proporţională şi necesară în cazul în care dministratorul/lichidatorul participă o perioadă îndelungată la administrarea societăţii insolvabile, a adoptat şi a implementat o politică unică de gestionare, iar organele de supraveghere nu au înaintat nici o obiecţie pe marginea activităţii acesteia.

Curtea a apreciat ca fiind eronată și poziția instanței de insolvabilitate precum că lichidatorul a îndrăznit să nu admită spre validare în tabelul definitiv al creanțelor față de patrimoniul debitorului o creanță bazată pe titlu executoriu. Or, instanța de recurs a arătat asupra prevederilor art. 142 (1) din Legea insolvabilității care statuează că creanțele se supun procedurii de verificare, prevăzută de lege, de către lichidator, cu excepția creanțelșor constatate prin titluri executorii necontestate în termenele prevăzute de legi speciale.

Așadar, Curtea a constatat că ține de competența exclusivă a administratorului provizoriu / administratorului insolvabilității / lichidatorului, verificarea și includerea în tabelul definitiv al creanțelor creanțele solicitate spre validare. Această atribuție fiind acordată instanței de insolvabilitate doar în cazul înaintării contestațiilor împotriva tabelului definitiv al creanțelor (art. 144 din Legea insolvabilității).

Curtea a apreciat ca fiind greșită și constatarea instanței de insolvabilitate precum că lichidatorul are obligația de a notifica potențialii creditori a căror creanțe sau drepturi de preferință au fost trecute parțial în tabelul definitiv sau respinse. Or o astfel de obligațiune a lichidatorului, expres indicată în Legea insolvabilității, nu este stabilită.

Deasemenea, Colegiul a explicat că în termenul prevăzut de către instanța de insolvabilitate, lichidatorul/administratorul insolvabilității va întocmi și depune la materialele cauzei tabelul definitiv al creanțelor. Potențialii creditori deja urmează să dea dovadă de diligență și să se folosească de drepturile sale procedurale de a face cunoștință cu tabelul definitiv al creanțelor anexat la materialele cauzei, în vederea posibilității contestării acestuia în termen de cel mult trei zile de până la data ședinței de validare.

Totodată, Curtea a atenționat și asupra statuărilor din decizia Curții Constituționale nr. 150 din 26.12.2019 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din art. 143 alin. (7) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012, unde Curtea Constituțională a indicat că, judecătorul, în exercitarea atribuţiei de verificare a tabelului definitiv de creanţe, nu verifica legitimitatea creanţei propriu-zise, în sensul articolului 142 alin. (1), deoarece aceasta este prerogativa lichidatorului. Respectiv, verificarea efectuată de către judecător se referă la analiza tabelului definitiv de creanţe prin prizma următoarelor situaţii: dacă în tabel au fost incluşi toţi creditorii care au depus cereri în instanţă; dacă tabelul definitiv al creanţelor a fost depus la instanţă în termen; dacă au fost depuse contestaţii asupra unor creanţe; dacă a fost sau nu tabelul aprobat (validat) de către adunarea de validare a creditorilor.

În concluzie Curtea de Apel a reținut alegațiile recurentului și a constatat că instanța de insolvabilitate nu era competentă să destituie lichidatorul ca urmare a aprecierii oportunității și legitimității faptului neadmiterii spre validare a unei creanțe, or dreptul lichidatorului de verificare și admitere spre validare a creanțelor creditorilor, este unul exclusiv, respectiv nu se admite sancționarea acestuia pentru că și-a exercitat dreptul de a respinge creanța.

Textul integral al deciziei poate fi accesat aici https://cac.instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/35f733d8-bceb-448c-9602-fdcd4c66f715