Ce este medierea?

Metodele de soluționare alternativă a conflictelor constituie un complex de modalități privind soluționarea amiabilă, cu consimțămîntul părților, a unor conflicte apărute între părți, facilitate sau gestionate de un terț competent să aplice metodele respective și cu aplicarea tehnicilor aprobate de către acesta. Rezolvarea alternativă a conflictelor a luat amploare odată cu constatarea ineficienței mijloacelor clasice de rezolvare a conflictelor, prin procedura judiciară, și este constituită din mai multe procedee și tehnici de rezolvare amiabilă a conflictelor dintre părți.

Conflictul este o trăsătură normală şi inevitabilă a activităţii umane, ceea ce nu înseamnă că dezastruoasele consecinţe ce pot rezulta din abordarea necorespunzătoare a conflictului sunt inevitabile sau dezirabile – ci dimpotrivă. Conflictul poate fi considerat un punct de vedere comportamental ca o formă de opoziţie care este centrată pe adversar; este bazată pe incompatibilitatea scopurilor, intenţiilor sau valorilor părţii oponente; opoziţie care este directă şi personală, în care adversarul controlează și urmărește scopul sau intenţia dorită de ambele părţi.

Atît pe plan naționat dar și internațional, una din cele mai cunoscute metode de soluționare alternativă a conflictelor este medierea.

Practica de afaceri arată că marele companii comerciale, trusturi, concerne şi alte tipuri de uniuni de întreprinderi accesează mai des serviciile birourilor de mediatori, negociatori, facilitatori şi arbitri decât merg în justiţie. Medierea oferă posibilitatea de a soluţiona litigiile în termeni restrânşi cu eforturi financiare mai mici decât cheltuielile pe care le determină procesul judiciar clasic.

Medierea este o forma alternativă de apărare jurisdicţională, extrajudiciară, obştească, cu caracter benevol şi bilateral, care are drept scop soluţionarea litigiului apărut între părţi, cu ajutorul unei terţe persoane, care, obligatoriu, trebuie să aibă calitatea de mediator, să adopte o poziţie de neutralitate şi imparţialitate, să aibă calificarea şi competenţa necesară, investită legal în funcţia de mediator, care va asista părţile întru convenirea la un consens, fiind protejată de condiţiile confidenţialităţii[1].

În Republica Moldova, instituția medierii fost introdusă prin Legea nr. 134 din 14.06.2007 cu privire la mediere. Scopul acestei a fost de a îmbunătăți și moderniza sistemul național de justiție, de a degreva instanțele de multitudinea de dosare aflate în examinare, de a accelera procesul de examinare a cererilor aflate pe rolul instanțelor de judecată dar și de a crește gradul de încredere a societății în actul de justiție. Iar obiectivul medierii comerciale este de a facilita accesul la soluţionarea alternativă a litigiilor şi de a promova soluţionarea pe cale amiabilă a acestora prin încurajarea utilizării medierii şi asigurarea unei relaţii echilibrate între mediere şi procedurile judiciare.

Procedura de mediere a litigiilor comerciale, conform capitoului V din Legea Republicii Moldova cu privire la mediere, poate fi solicitată de oricare din părți, cu acordul ambelor părți dar și de către instanța judecătorească.

Dacă părțile acceptă medierea, ele vor încheia, în scris, un contract de mediere cu un mediator. Contractul va conține în mod obligatoriu identitatea părţilor aflate în conflict şi, după caz,a reprezentanţilor lor; obiectul conflictului mediat; angajamentul părţilor de a achita onorariu mediatorului, precum şi cuantumul sau modul de calcul al acestuia.

Instituția medierii are la temelie cooperarea părţilor şi utilizarea, de către mediator, a unor metode şi tehnici speciale, bazate pe comunicare şi negociere. Medierea are loc la sediul mediatorului sau în alt loc convenit cu părţile. Medierea încetează: a) prin convenirea asupra unui acord între părţi; b) prin constatarea de către mediator că părţile nu pot ajunge la un acord; c) prin renunţarea la mediere; d) dacă una dintre părţi, persoană fizică, a decedat sau, ca persoană juridică, a fost lichidată.

Dacă, în urma procedurii de mediere, părţile acceptă condiţiile formulate, ele semnează un acord de împăcare, care se contrasemnează de către mediator. Acordul de împăcare va include angajamentele asumate de părţi şi poate fi afectat de termene şi condiţii. În cazul neexecutării de către una dintre părţi a obligaţiilor asumate prin acordul de împăcare, cealaltă parte este în drept să se adreseze în instanţă cu o cerere prin care va solicita executarea silită în modul prevăzut de legislaţie.

Acordul de împăcare este executoriu, în condiţiile legii civile, de la data indicată în el, iar în lipsa unui termen expres de executare – la expirarea termenului de 15 zile de la data semnării lui sau în conformitate cu prevederile legale exprese. Mediatorul nu are putere de decizie în privinţa conţinutului înţelegerii asupra căreia vor conveni părţile.

Bibliografie:

  1. Studiu privind funcționarea profesiei de mediator în R. Moldova;