Activitățile curente ale debitorului în perioada de observație.

În perioada de observație, nu pot fi încheiate acte juridice de dispoziție din numele debitorului, în privința patrimoniului acestuia, fără acordul expres al administratorului provizoriu. Această concluzie este expusă în decizia Curții Supreme de Justiție expusă în cauza nr. 2ri-308/17.

Lichidatorul debitorului insolvabil, reprezentat de avocatul Andrei Iosip, s-a adresat cu o acțiune față de pîrît, formulată în ordinea prevederilor art. 104 din Legea Insolvabilității 149 din 29 iunie 2012 și a cerut anularea contractelor de cesiune a creanței, repunerea părților în situația inițială și încasarea datoriei în mărime de 3 585 650 MDL.

În motivarea acțiunii s-a explicat că prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 17.04.2012 , a fost admisă cererea introductivă a conducerii SC „Leul” SRL, iar în scopul prevenirii modificării stării bunurilor în perioada de până la intentarea procesului de insolvabilitate, s-a numit un administrator provizoriu şi s-a dispus înlăturarea debitorului de la gestionarea patrimoniului, administrarea bunurilor masei debitoare urmând să fie luate doar cu acordul prealabil al administratorului provizoriu.Cu toate că încheierea de admitere a cererii introductive a fost emisă la cererea debitorului SRL „Leul”, directorul debitorului, contrar prevederilor legale şi fără acordul administratorului provizoriu şi a instanţei de insolvabilitate a decis unilateral să încheie un contract de cesiune, care avea ca obiect transmiterea creanței în mărime de 3 585 650 MDL, înregistrate față de pîrît, către o terță persoană, care la rîndul său era datoare față de debitorul insolvabil.

Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 30 martie 2017 acțiunea depusă în interesele debitorul insolvabil față de pîrît a fost respinsă ca neîntemeiată.

Magistrații Curții Supreme de Justiție au admis cererea de recurs înaintată de SRL „Leul” și au casat hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 30 martie 2017, pronunțînd o hotărîre nouă prin care au admis acțiunea formulată de SRL „Leul” cu declararea nulității contractelor de cesiune și încasarea sumei în beneficiul SRL „Leul” din contul pîrîtului în mărime de 3 585 650 MDL.

Curtea a menționat că  modalitatea în care a fost examinată cauza în instanţa de insolvabilitate nu poate echivala cu o soluţionare efectivă a cauzei, deoarece instanţa de judecată, la caz, a interpretat eronat prevederile legale, a aplicat o lege care nu trebuie să fie aplicată şi nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Magistrații au decis că în cadrul perioadei de observație, care cuprinde timpul de la admiterea spre examinare a cererii introductive și pînă la intentarea procedurii de insolvabilitate, organul de conducere a debitorului nu poate să încheie careva acte juridice din numele debitorului, care au ca obiect înstrăinarea sau transmiterea bunurilor debitorului, în situaţia în care prevederile legale stabilesc expres că în perioada de observaţie, debitorul va putea continua activităţile curente (specificate la art. 23 alin. (2) din lege) sub supravegherea administratorului provizoriu dacă nu i s-a ridicat dreptul de administrare sau sub conducerea acestuia dacă i s-a ridicat dreptul de administrare. Din aceste considerente instanța a decis că actele juridice încheiate sunt nule.

”Conform art. 220 alin. (1) Cod civil, actul juridic sau clauza care contravin normelor imperative sunt nule dacă legea nu prevede altfel. Norma acestui alineat prevede că sunt lovite de nulitate absolută actele juridice care contravin normelor imperative, adică acelor norme care prescriu în mod expres o conduită bligatorie, o obligaţie de la care subiectul nu se poate sustrage sau n-o poate ocoli (norme onerative), sau care, prin dispoziţia lor, interzic săvârșirea unor acţiuni (norme prohibitive).”